Steatoza hepatică: Simptome și tratament pentru boala ficatului gras

Cuprins:

• Ce este steatoza hepatică?
• Tipuri de steatoză hepatică
• Stadiile bolii ficatului gras
• Care sunt cauzele steatozei hepatice?
• Simptome pentru steatoza hepatică (ficat gras)?
• Cum se pune diagnosticul de steatoză hepatică?
• Ce analize trebuie să faci dacă ai ficat gras (steatoză hepatică)
• Complicații ale steatozei hepatice?
• Tratament și remedii pentru ficatul gras
• Cum poate fi prevenită steatoza hepatică?
• Întrebări frecvente privind steatoza hepatică (ficatul gras)

Ce este steatoza hepatică?

Steatoza hepatică reprezintă acumularea excesivă de grăsime (trigliceride) în celulele hepatice. Este o condiție frecvent întâlnită, ce poate fi determinată de diverse cauze.

Tipuri de steatoză hepatică

Conform recomandărilor recente ale societăților internaționale de hepatologie (AASLD, EASL), terminologia Non-Alcoholic Fatty Liver Disease (NAFLD) a fost înlocuită cu Metabolic dysfunction-Associated Steatotic Liver Disease (MASLD), pentru a reflecta mai precis implicarea factorilor de risc metabolic în patogeneza bolii hepatice. De asemenea, termenul Non-Alcoholic Steatohepatitis (NASH) a fost înlocuit cu Metabolic dysfunction-Associated Steatohepatitis (MASH).

În prezent, steatoza hepatică se clasifică în două categorii principale:

• Steatoza hepatică asociată disfuncției metabolice (MASLD – Metabolic dysfunction-Associated Steatotic Liver Disease) — forma de steatoză hepatică diagnosticată la pacienții fără consum semnificativ de alcool (sub pragul de risc hepatotoxic), dar care prezintă factori de risc metabolic, precum obezitate, diabet zaharat de tip 2, dislipidemie sau sindrom metabolic. MASLD poate progresa către MASH (Metabolic dysfunction-Associated Steatohepatitis), caracterizată prin inflamație hepatocitară, cu risc de dezvoltare a fibrozei, cirozei și carcinomului hepatocelular.
• Steatoza hepatică alcoolică (AFLD – Alcohol-Associated Fatty Liver Disease) — apare la pacienții cu consum cronic și excesiv de alcool, care determină perturbări ale metabolismului hepatic lipidic și acumularea de trigliceride în hepatocite. În lipsa unei intervenții terapeutice prompte, AFLD poate evolua progresiv către hepatită alcoolică, fibroză hepatică și ciroză. 

Stadiile bolii ficatului gras

Boala ficatului gras (steatoza hepatică) evoluează în mai multe etape. Fiecare stadiu reflectă severitatea afectării ficatului (progresia bolii), care poate începe cu acumularea de grăsimi și avansează spre tulburări mai grave. Iată care sunt principalele grade:

1. Steatoza hepatică simplă (ficat gras incipient)

Reprezintă faza de acumulare a trigliceridelor în hepatocite, în absența inflamației sau leziunilor celulare semnificative. Este, de regulă, asimptomatică și este descoperită prin ecografie abdominală sau modificări nespecifice ale transaminazelor.

Acest stadiu este considerat reversibil, prin intervenții asupra stilului de viață: scădere ponderală, dietă echilibrată, activitate fizică regulată și controlul factorilor de risc metabolic.

2. Steatohepatita (ficat gras ce asociază inflamație)

În această etapă, infiltratul de grăsime este însoțit de inflamație hepatică și afectare hepatocitară, crescând riscul de progresie spre fibroză hepatică.

Simptomatologia poate include:

• fatigabilitate;
• disconfort sau durere în hipocondrul drept;
• hepatomegalie.

Din punct de vedere etiologic, se diferențiază:

• MASH (Metabolic dysfunction-Associated Steatohepatitis) — determinată de factori metabolici (obezitate, diabet zaharat de tip 2, dislipidemie);
• Steatohepatita alcoolică — asociată consumului cronic și excesiv de alcool.

3. Fibroza hepatică

Reprezintă formarea de țesut fibros ca răspuns la inflamația cronică hepatică. În acest stadiu, arhitectura hepatică începe să se modifice, însă funcția hepatică poate fi parțial conservată.

Fibroza poate rămâne asimptomatică sau pot apărea semne ușoare de disfuncție hepatică. Îndepărtarea factorilor etiologici și intervențiile terapeutice pot opri progresia bolii și, în anumite cazuri, pot duce la regresia fibrozei.

4. Ciroza hepatică

Este stadiul avansat de afectare hepatică, caracterizat prin extinderea țesutului cicatricial, distrugerea arhitecturii hepatice și alterarea severă a funcțiilor hepatice.

Manifestările clinice includ:

• icter (colorație galbenă a tegumentelor și sclerelor);
• ascită (acumulare de lichid în cavitatea peritoneală);
• encefalopatie hepatică (tulburări cognitive, confuzie);
• varice esofagiene cu risc de hemoragie digestivă superioară.

Ciroza hepatică este considerată ireversibilă. Tratamentul vizează prevenirea și gestionarea complicațiilor, iar în cazurile avansate, singura opțiune terapeutică curativă rămâne transplantul hepatic.

5. Carcinomul hepatocelular (HCC)

În evoluția naturală a bolii, pacienții cu ciroză hepatică prezintă un risc crescut de dezvoltare a carcinomului hepatocelular (HCC).

Tratamentul este complex și multidisciplinar, incluzând:

• rezecție chirurgicală (unde este posibil);
• terapii sistemice (chimioterapie, imunoterapie);
• ablație locală;
• transplant hepatic.

Care sunt cauzele steatozei hepatice?

Steatoza hepatică (ficatul gras) are multiple cauze. Clasificarea modernă împarte steatoza hepatică în funcție de prezența factorilor metabolici și a consumului de alcool.

1. MASLD – Metabolic dysfunction-Associated Steatotic Liver Disease

Reprezintă steatoza hepatică asociată cu disfuncție metabolică și este cea mai frecventă formă de boală hepatică steatozică. Diagnosticul de MASLD presupune prezența steatozei hepatice și a cel puțin unuia dintre următorii factori:

• Obezitatea abdominală — reprezintă factorul de risc major.
• Diabetul zaharat de tip 2 — insulino-rezistența favorizează depunerea grăsimii în ficat.
• Hipertrigliceridemia și hipercolesterolemia.
• Dietă hipercalorică, bogată în grăsimi saturate, zaharuri rafinate.
• Sedentarismul — lipsa exercițiului fizic.
• Predispoziția genetică.

2.  MetALD – Metabolic dysfunction-Associated Alcohol-related Liver Disease

Este forma de steatoză hepatică prezentă la pacienții cu factori metabolici asociați și un consum semnificativ de alcool (dar nu masiv). Este un concept nou, care reflectă situațiile frecvente de suprapunere între consumul de alcool și sindromul metabolic.

3. Steatoza hepatică alcoolică (ALD – Alcohol-related Liver Disease)

Este determinată de consumul excesiv și cronic de alcool, fără factori metabolici importanți asociați. Alcoolul interferează cu metabolismul lipidelor, determinând acumularea acestora în ficat.

4. Alte cauze de steatoză hepatică (Steatotic Liver Disease – SLD)

Steatoza hepatică poate apărea și în afara contextului metabolic sau alcoolic, fiind legată de factori diverși:

a. Medicamente steatogene:

• Corticosteroizi
• Metotrexat
• Amiodaronă
• Tamoxifen
• Antiretrovirale (HIV)

b. Boli metabolice și endocrine:

• Hipotiroidism
• Sindromul ovarului polichistic
• Deficiență de hormoni de creștere

c. Boli genetice:

• Boala Wilson
• Hemocromatoza

d. Deficit nutrițional:

• Pierdere rapidă în greutate
• Malnutriție
• Alimentație parenterală

e. Infecții virale:

• Virusurile hepatitice B și C

f. Expunerea la toxine:

• Substanțe chimice hepatotoxice

Factori agravanți care pot accelera progresia bolii:

• Vârsta înaintată
• Fumatul
• Sedentarismul
• Tratamente hepatotoxice
• Lipsa tratării adecvate a comorbidităților (diabet, hipertensiune)

Cum se stabilesc diagnosticul și cauza:

• Evaluarea consumului de alcool
• Examinarea prezenței factorilor metabolici
• Analize de sânge (transaminaze, glicemie, lipide)
• Investigații imagistice: ecografie hepatică, elastografie
• Biopsie hepatică (în cazuri selectate)

Simptome pentru steatoza hepatică (ficat gras)?

Steatoza hepatică (ficatul gras) este adesea o afecțiune asimptomatică în stadiile incipiente, motiv pentru care este descoperită frecvent întâmplător, în urma analizelor de sânge sau a investigațiilor imagistice. Totuși, pe măsură ce boala progresează, pot apărea simptome care indică afectarea funcției hepatice.

Iată o listă detaliată a simptomelor asociate cu ficatul gras, în funcție de stadiul bolii:

1. Stadiile incipiente (ficat gras incipient)

• Absența simptomelor: în majoritatea cazurilor, persoanele cu ficat gras in formele incipiente nu prezintă semne sau simptome.
• Oboseală ușoară: unii pacienți pot simți o stare de oboseală generală, dar este nespecifică.
• Disconfort abdominal: disconfort ușor sau senzație de plenitudine în partea dreaptă sus (hipocondrul drept) a abdomenului, din cauza creșterii în dimensiuni a ficatului.

2. Stadiile moderate (steatohepatita)

Când ficatul gras este însoțit de inflamație (steatohepatita non-alcoolică sau alcoolică), pot apărea următoarele simptome:

• Oboseală cronică: stare de epuizare constantă, nelegată de activitățile zilnice.
• Durere abdominală: durere sau disconfort mai pronunțat în hipocondrul drept.
• Balonare: senzația de balonare sau disconfort digestiv.
• Pierdere în greutate neintenționată: apare în cazuri mai avansate de inflamație.

3. Stadiile avansate (fibroză sau ciroză)

Dacă ficatul gras avansează spre fibroză sau ciroză, simptomele devin mai evidente:

• Icter: îngălbenirea pielii și a ochilor, din cauza acumulării de bilirubină în sânge.
• Ascită: acumulare de lichid în abdomen, ceea ce duce la distensia acestuia (abdomen mărit în volum).
• Varice esofagiene: sângerări digestive sau vărsături cu sânge, cauzate de hipertensiunea portală.
• Confuzie mentală (encefalopatie hepatică): probleme de concentrare, somnolență sau confuzie severă, din cauza acumulării de toxine în sânge.
• Mâncărimi ale pielii: pielea poate deveni iritabilă din cauza disfuncției hepatice.
• Umflarea picioarelor (edem): acumularea de lichid la nivelul membrelor inferioare.
• Scăderea masei musculare: slăbiciune generalizată și pierdere de masă musculară.

Cum se pune diagnosticul de steatoză hepatică?

Diagnosticul steatozei hepatice (ficatul gras) implică o combinație de metode clinice, investigații de laborator și imagistice, pentru a confirma acumularea de grăsimi în ficat, a exclude alte cauze ale afectării hepatice și a evalua severitatea bolii. Iată pașii principali pentru diagnostic:

1. Evaluarea clinică

a. Istoricul medical

Medicul va întreba despre:

• Consumul de alcool (pentru a distinge între steatoza alcoolică și cea non-alcoolică).
• Dietă și obiceiuri alimentare.
• Prezența altor afecțiuni, cum ar fi:
  • Obezitate
  • Diabet zaharat de tip 2
  • Hipertensiune arterială
  • Dislipidemie (colesterol sau trigliceride crescute).
• Utilizarea medicamentelor care pot afecta ficatul (ex. corticosteroizi, metotrexat).
• Antecedente familiale de boli hepatice.

b. Examinarea fizică

• Palparea abdomenului: Ficatul poate fi mărit.
• Semne de afectare hepatică avansată (în cazurile severe):
  • Icter (îngălbenirea pielii și ochilor)
  • Ascită (acumulare de lichid în abdomen)
  • Edeme la nivelul membrelor inferioare.

2. Investigații de laborator

Analizele de sânge pot indica afectarea funcției hepatice sau pot ajuta la excluderea altor boli.

3. Investigații imagistice

Acestea sunt esențiale pentru confirmarea diagnosticului și pentru evaluarea gradului de afectare hepatică:

a. Ecografia abdominală

• Metoda imagistică de bază utilizată pentru detectarea grăsimilor în ficat.
• Apare ca un ficat „hiperecogen” (reflectă mai mult ultrasunetele).

b. Elastografia tranzitorie (FibroScan)

• Permite evaluarea fibrozei hepatice (deteriorarea pe termen lung).

c. Tomografia computerizată (CT) sau rezonanța magnetică (IRM):

• Pot confirma acumularea de grăsimi în ficat.
• IRM-ul este mai sensibil în cuantificarea grăsimilor.

d. RMN cu spectroscopie:

• Folosit pentru o evaluare detaliată a conținutului de grăsime din ficat.

4. Biopsia hepatică

• Metodă de referință (gold standard): biopsia hepatică este utilizată pentru a confirma diagnosticul și a evalua severitatea bolii (steatoză, inflamație, fibroză).
• Se efectuează în cazuri complexe, atunci când există suspiciuni de:
  • Steatohepatită asociată disfuncției metabolice (MASH)
  • Progresie spre ciroză.
• Dezavantaje: Este invazivă și se utilizează doar dacă investigațiile non-invazive nu sunt suficiente.

5. Scoruri de evaluare non-invazivă

Pentru a estima severitatea fibrozei sau a riscului de progresie:

• Scoruri serologice:
  • FIBROMAX/FIBROMAX Plus
  • FIBROTEST
  • NFS (Non-alcoholic Fatty Liver Disease Score)
  • APRI (Aspartate Aminotransferase to Platelet Ratio Index).
• Aceste scoruri combină date din analizele de sânge pentru a evalua riscul de fibroză avansată.

6. Diagnostic diferențial

Medicul trebuie să excludă alte cauze posibile ale afectării hepatice, cum ar fi:

• Hepatita virală (B sau C).
• Boala Wilson (acumulare de cupru).
• Hemocromatoza (supraîncărcare cu fier).
• Hepatita autoimună.
• Consumul de alcool.

Ce analize trebuie să faci dacă ai ficat gras (steatoză hepatică)

• Teste ale funcției hepatice (AST, ALT):
  • Niveluri crescute ale enzimelor hepatice pot sugera inflamație sau afectare hepatică.
  • De obicei, raportul ALT/AST este mai mare în steatoza non-alcoolică, iar invers în steatoza alcoolică.
• GGT (gamma-glutamiltransferaza): poate fi crescută în cazul consumului de alcool sau afectării hepatice.
• Fosfataza alcalină: creșterea poate semnala o problemă hepatică.
• Profil lipidic: colesterol și trigliceride crescute pot fi asociate cu boala.
• Glicemie și HbA1c: pentru a verifica diabetul sau rezistența la insulină.
• Testele pentru virusurile hepatitice B (AgHBs) și C (anti-HCV): pentru a exclude hepatita virală.
• Testele pentru boli autoimune sau genetice: (ex. boala Wilson, hemocromatoza).

Complicații ale steatozei hepatice?

Steatoza hepatică (ficatul gras) poate duce la complicații serioase dacă nu este gestionată corespunzător. În timp, această afecțiune poate progresa și afecta funcția hepatică, crescând riscul de boli grave. Iată principalele complicații ale steatozei hepatice:

1. Steatohepatita asociată disfuncției metabolice (MASH): stadiul evolutiv al bolii ficatului gras metabolic (MASLD), caracterizat prin prezența inflamației hepatice și a leziunilor celulare (citoliză), pe fondul acumulării de grăsimi în hepatocite.

Această entitate clinică apare frecvent la pacienții cu factori de risc metabolic, precum obezitate, diabet zaharat de tip 2, dislipidemie, sindrom metabolic.

Consecințele progresiei către MASH:

• Activarea procesului inflamator cronic la nivel hepatic.
• Afectarea arhitecturii ficatului și inițierea procesului de fibrogeneză.
• Creșterea riscului de apariție a complicațiilor severe:

Complicații potențiale ale MASH:

• Fibroză hepatică progresivă.
• Ciroză hepatică.
• Carcinom hepatocelular (HCC).
• Insuficiență hepatică decompensată.

2. Fibroza hepatica: inflamația cronică din steatohepatită duce la formarea de țesut cicatricial în ficat.

• Consecințe:
  • Fibroza limitează capacitatea ficatului de a funcționa normal.
  • Dacă nu este tratată, fibroza poate progresa spre ciroză.

3. Ciroza hepatică: este stadiul avansat al fibrozei, caracterizat prin înlocuirea extensivă a țesutului sănătos cu țesut cicatricial.

• Consecințe:
  • Funcția hepatică este grav afectată, crescând riscul de insuficiență hepatică.

4. Insuficiența hepatică: ficatul nu mai poate îndeplini funcțiile esențiale, cum ar fi detoxifierea organismului, producerea de proteine și metabolizarea grăsimilor și carbohidraților.

• Consecințe:
  • Necesitatea unui transplant hepatic.
  • Poate fi fatală în lipsa tratamentului.

5. Carcinomul hepatocelular (cancer hepatic): persoanele cu steatoză hepatică severă, mai ales cele care dezvoltă ciroză, au un risc crescut de a dezvolta cancer hepatic.

• Factori de risc asociați:
  • Inflamația cronică.
  • Progresia bolii spre stadii avansate.

6. Boli cardiovasculare: steatoza hepatică non-alcoolică este adesea asociată cu factori de risc metabolic, cum ar fi:

• Obezitatea.
• Diabetul de tip 2.
• Hipertensiunea arterială.
• Dislipidemia (niveluri crescute de colesterol și trigliceride).
• Consecințe:
  • Crește riscul de infarct miocardic și accident vascular cerebral.
  • Bolile cardiovasculare sunt cauză principală de deces la pacienții cu steatoză hepatică.

7. Diabetul zaharat de tip 2: persoanele cu steatoză hepatică au un risc crescut de a dezvolta rezistență la insulină și diabet de tip 2.

• Consecințe:
  • Diabetul agravează steatoza hepatică, creând un cerc vicios.

8. Tulburări ale coagulării: ficatul produce factori implicați în coagularea sângelui. În cazurile avansate de afectare hepatică:

• Poate apărea risc crescut de sângerare.
• În alte situații, crește riscul de formare a cheagurilor de sânge.

9. Sindrom metabolic: steatoza hepatică este adesea parte a sindromului metabolic, care include:

• Obezitate abdominală.
• Hipertensiune arterială.
• Hiperlipidemie.
• Rezistență la insulină.
• Consecințe:
  • Agravează riscul de boli cardiovasculare și diabet.

10. Riscuri în timpul intervențiilor chirurgicale: steatoza hepatică crește riscul de complicații în timpul operațiilor, în special al celor abdominale sau hepatice.

• Consecințe:
  • Vindecarea mai lentă.
  • Creșterea riscului de infecții postoperatorii.

11. Calitatea vieții scăzută: oboseală cronică, durerile abdominale și alte simptome asociate cu steatoză hepatică pot afecta negativ viața de zi cu zi.

• Consecințe:
  • Stări depresive sau anxietate legate de sănătate.

Tratament și remedii pentru ficatul gras

Tratamentul pentru ficatul gras (steatoza hepatică) se concentrează pe reducerea grăsimii acumulate în ficat, prevenirea progresiei bolii și gestionarea factorilor de risc asociați. De obicei, implică intervenții asupra stilului de viață, tratamente medicale specifice și remedii naturale. Iată câteva principii terapeutice:

1. Schimbări în stilul de viață

• Scăderea în greutate: pierderea a 5-10% din greutatea corporală poate reduce grăsimea hepatică și inflamația.
• Dieta sănătoasă:
  • Adoptarea unei diete echilibrate, cum ar fi dieta mediteraneană, bogată în legume, fructe, cereale integrale, proteine slabe și grăsimi sănătoase.
  • Reducerea consumului de alimente bogate în zaharuri și grăsimi saturate.
• Activitate fizică regulată: exercițiile aerobice și antrenamentele de forță pot îmbunătăți sănătatea ficatului.

2. Gestionarea afecțiunilor asociate

• Controlul diabetului și al glicemiei: menținerea glicemiei în limite normale prin dietă, exerciții și, dacă este necesar, medicamente.
• Scăderea colesterolului și trigliceridelor: medicamentele și modificările dietetice pot ajuta la normalizarea lipidelor din sânge.
• Reducerea hipertensiunii arteriale: prin dietă, exerciții fizice și medicație, dacă este necesar.

3. Tratamentul medical

Nu există un medicament specific aprobat exclusiv pentru steatoza hepatică, dar pot fi utilizate:

• Vitamina E (în cazuri selectate) pentru a reduce inflamația.
• Metformin sau alte medicamente pentru diabet, pentru a controla rezistența la insulină.
• Statine pentru reducerea colesterolului, atunci când este cazul.

4. Remedii naturale și suplimente

• Extract de armurariu (silimarină): susține funcția hepatică și protejează celulele hepatice.
• Omega-3: poate ajuta la reducerea trigliceridelor și a inflamației.
• Cafeaua: consumul moderat poate reduce riscul de progresie a bolii hepatice.

5. Evitarea factorilor de risc

• Renunțarea la alcool: chiar și consumul moderat poate agrava ficatul gras.
• Evitarea medicamentelor hepatotoxice: consultarea medicului înainte de a lua medicamente sau suplimente.

6. Monitorizare regulată

Examinări periodice (analize de sânge și imagistică) pentru a evalua funcția hepatică și progresia bolii.

Cum poate fi prevenită steatoza hepatică?

Prevenirea steatozei hepatice (ficatului gras) implică adoptarea unui stil de viață sănătos și reducerea factorilor de risc asociați cu acumularea de grăsimi în ficat.

Iată câteva măsuri generale care pot ajuta la prevenirea acestei afecțiuni:

1. Menținerea unei greutăți sănătoase

• Evitarea obezității: scăderea în greutate, dacă este cazul, și menținerea unui indice de masă corporală (IMC) normal.
• Slăbirea treptată: pierderea rapidă în greutate poate agrava afecțiunea hepatică; o scădere lentă și susținută este mai eficientă și mai sigură.

2. Adoptarea unei diete sănătoase

• Consum ridicat de alimente cu aport nutritiv înalt: fructe, legume, cereale integrale, proteine slabe (pește, carne slabă, leguminoase) și grăsimi sănătoase (ulei de măsline, avocado, nuci).
• Reducerea alimentelor procesate: evitarea alimentelor bogate în zaharuri, grăsimi saturate și trans, precum și a carbohidraților rafinați.
• Limitarea consumului de băuturi zaharoase: sucurile și băuturile îndulcite sunt o sursă importantă de calorii ”goale” care contribuie la acumularea de grăsime în ficat.

3. Activitate fizică regulată

• Exerciții fizice moderate: minimum 150 de minute pe săptămână de activitate fizică, cum ar fi mersul pe jos, alergarea sau înotul.
• Antrenamente de forță: construirea masei musculare poate contribui la îmbunătățirea metabolismului și la reducerea grăsimii corporale.

4. Limitarea consumului  de alcool

• Limitarea consumul de alcool: consumul de alcoolpoate duce la steatoza alcoolică sau poate agrava steatoza non-alcoolică.

5. Monitorizarea sănătății metabolice

• Controlul diabetului și al glicemiei: menținerea glicemiei în limite normale poate preveni acumularea de grăsimi în ficat.
• Scăderea colesterolului și a trigliceridelor: gestionarea profilului lipidic prin dietă, exerciții fizice și, dacă este necesar, medicație.
• Controlul hipertensiunii arteriale: menținerea tensiunii în limite normale reduce riscul de complicații metabolice.

6. Evitarea medicamentelor și substanțelor hepatotoxice

Evitarea administrării demedicamente sau suplimente fără recomandarea unui specialist, deoarece unele pot afecta ficatul.

7. Educație și monitorizare regulată

• Vizite medicale periodice: monitorizarea enzimelor hepatice și a altor markeri prin analize de sânge.
• Informarea despre riscuri: înțelegerea factorilor de risc și a simptomelor poate ajuta la detectarea precoce și prevenirea complicațiilor.

8. Gestionarea stresului

• Stil de viață echilibrat: stresul cronic poate contribui indirect la comportamente nesănătoase (mâncat emoțional, sedentarism).
• Practicarea tehnicilor de relaxare: Yoga, meditația sau alte activități care reduc stresul pot avea beneficii indirecte asupra sănătății hepatice.

9. Evitarea toxinelor din mediu

• Protecția împotriva substanțelor chimice: evitarea expunerii excesive la toxine industriale sau produse chimice care pot afecta ficatul.

10. Vaccinarea

• Vaccinarea împotriva hepatitei B: poate reduce riscul de boli hepatice care agravează steatoza.

Aceste măsuri nu doar că ajută la prevenirea steatozei hepatice, ci contribuie și la îmbunătățirea sănătății generale.

Întrebări frecvente privind steatoza hepatică (ficatul gras)

1. În cât timp trece steatoza hepatică?

Durata necesară pentru ca steatoza hepatică (ficatul gras) să se amelioreze sau să se vindece depinde de mai mulți factori, cum ar fi stadiul bolii, cauzele subiacente, aderența la schimbările în stilul de viață și prezența altor afecțiuni medicale.

2. Ce ceai este recomandat pentru ficat gras?

Există mai multe tipuri de ceaiuri care pot susține sănătatea ficatului și pot fi utile în cazul steatozei hepatice (ficat gras). Acestea au proprietăți antioxidante, antiinflamatorii și hepatoprotectoare, contribuind la reducerea grăsimii și a inflamației din ficat. Iată câteva recomandări populare:

1. Ceai de armurariu (silimarină): este considerat unul dintre cele mai eficiente remedii naturale pentru sănătatea ficatului.Silimarina, substanța activă din armurariu, protejează celulele hepatice, stimulează regenerarea acestora și reduce inflamația.

2. Ceai verde conține antioxidanți puternici (catehine) care susțin descompunerea grăsimilor acumulate în ficat.Poate îmbunătăți funcția hepatică și reduce riscul de progresie a ficatului gras.

3. Ceai de păpădie stimulează detoxifierea ficatului și a bilei, ajutând la eliminarea toxinelor și a grăsimilor, totodată, sprijină digestia și metabolismul lipidelor.

4. Ceai de rostopască are proprietăți detoxifiante și ajută la regenerarea celulelor hepatice, susține fluxul biliar, îmbunătățind digestia grăsimilor.

5. Ceai de ghimbir are efecte antiinflamatorii și antioxidante, susținând funcția ficatului, poate ajuta la reglarea metabolismului și reducerea grăsimii corporale.

6. Ceai de turmeric are proprietăți antioxidante și antiinflamatorii, protejând ficatul și sprijinind eliminarea grăsimilor, ajută la reducerea inflamației asociate steatozei hepatice.

7. Ceai de anghinare stimulează producția de bilă, susține detoxifierea ficatului și ajută la reducerea grăsimilor, fiind util pentru îmbunătățirea funcției hepatice.

3. Cât de des se fac analize pentru monitorizare?

Frecvența analizelor pentru monitorizarea steatozei hepatice (ficatul gras) depinde de severitatea bolii, prezența complicațiilor și răspunsul la tratament. Medicul curant va stabili un plan de monitorizare personalizat, dar iată câteva orientări generale:

1. Stadiul incipient al bolii (ficat gras simplu):

• Frecvență recomandată: Analizele de sânge și alte investigații se fac, în general, la 6-12 luni, dacă nu există semne de progresie sau alte tulburări.
• Ce se monitorizează:
  • Enzime hepatice (ALT, AST).
  • Lipidele (colesterol total, LDL, HDL, trigliceride).
  • Glicemia și hemoglobina glicată (HbA1c).

2. În caz de steatohepatită asociată disfuncției metabolice (MASH) sau risc crescut de progresie:

• Frecvență recomandată: Monitorizarea poate fi necesară la fiecare 3-6 luni, mai ales în primele etape ale tratamentului sau dacă boala este avansată.
• Ce se monitorizează:
  • Enzime hepatice (ALT, AST), bilirubină și fosfatază alcalină.
  • Indicatori ai funcției hepatice (albumină, INR).
  • Examinări imagistice (ecografie, elastografie) pentru a evalua prezența fibrozei.

3. În cazuri avansate (fibroză sau ciroză):

• Frecvență recomandată: Analize și investigații imagistice la fiecare 3-6 luni, în funcție de severitate.
• Ce se monitorizează:
  • Markerii de funcție hepatică (ex. INR, albumină, bilirubină).
  • Detectarea complicațiilor (ecografie pentru ascită, semne de hipertensiune portală).
  • Teste pentru depistarea precoce a cancerului hepatic (ex. AFP – alfa-fetoproteina).

4. Persoane cu factori de risc crescut (diabet, obezitate, dislipidemie):

• Frecvență recomandată: La fiecare 6-12 luni, chiar dacă nu există simptome evidente de afectare hepatică.

5. După schimbarea stilului de viață sau inițierea tratamentului:

• Frecvență recomandată: La fiecare 3-6 luni pentru a evalua efectele scăderii în greutate, modificării dietei și activității fizice asupra ficatului.
• Pot avea steatoză hepatică fără consum de alcool?

Da, steatoza hepatică poate apărea și fără consum de alcool și este cunoscută sub numele de Boala ficatului gras asociată disfuncției metabolice (MASLD). Aceasta este cea mai frecventă cauză de ficat gras la nivel global și este asociată cu factori metabolici, nu cu consumul de alcool.

4. Steatoză hepatică poate duce la ciroză?

Dacă nu este monitorizată corect și ținută sub control prin schimbarea stilului de viață, steatoza hepatică poate evolua spre ciroză.

---

Referințe:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/nonalcoholic-fatty-liver-disease/diagnosis-treatment/drc-20354573
2. https://www.nhs.uk/conditions/non-alcoholic-fatty-liver-disease/
3. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15831-fatty-liver-disease