Infecția cu Streptococcus pneumoniae: Cum ne protejăm?

Cuprins:

• Cum se transmite infecția cu pneumococ?
• Care sunt tipurile de infecții provocate de pneumococ?
• Ce factori de risc sunt implicați în apariția infecției cu pneumococ?
• Care sunt simptomele frecvent întâlnite la pacienții cu pneumococ?
• Ce complicații pot apărea în cazul unei infecții netratate?
• Cum este diagnosticat un pacient cu Streptococcus pneumoniae?
• Ce tratament este recomandat în combaterea infecției cu pneumococ?

Streptococcus pneumoniae este o bacterie în formă de lance, gram-pozitivă, cu mai mult de 100 de serotipuri cunoscute. Majoritatea serotipurilor de S. pneumoniae pot cauza boli, dar numai un număr redus de serotipuri produc majoritatea infecțiilor pneumococice.

Este un microorganism comensal, prezent în mod natural în flora căilor respiratorii superioare, cu o rată de purtători oro-faringieni asimptomatici în populație estimată între 30% și 70%. De asemenea, poate coloniza tractul intestinal și mucoasele uro-genitale. În anumite condiții, poate deveni patogen, determinând infecții prin extinderea în zone anatomice învecinate nazo-faringelui (cum ar fi otite, sinuzite sau infecții ale căilor respiratorii inferioare, inclusiv pneumonie). De asemenea, poate provoca infecții invazive prin diseminarea în sânge (bacteriemie), ducând la apariția unor focare infecțioase la distanță, cum ar fi septicemie, meningită, endocardită, pericardită, osteomielită, artrite septice sau pneumonie de tip invaziv.

Cum se transmite infecția cu pneumococ?

Principala modalitate prin care se transmite Streptococcus pneumoniae este prin contact direct de la persoană la persoană, prin intermediul picăturilor respiratorii.

Serotipurile pneumococice cel mai des responsabile de provocarea infecției sunt cele întâlnite la purtători. Deși portajul nu duce neapărat la boală, acesta este un precursor important pentru boala pneumococică.

Următorii factori influențează răspândirea bacteriei în cadrul unei familii:

• Spațiile aglomerate;
• Sezonul rece;
• Prezența infecțiilor respiratorii superioare sau a bolilor pneumococice, cum ar fi pneumonia sau otita medie.

Care sunt tipurile de infecții provocate de pneumococ?

Infecția cu Streptococcus pneumoniae poate afecta o gamă variată de organe și țesuturi din organism, ducând la diverse afecțiuni. Cele mai frecvente tipuri de infecții cauzate de pneumococ includ:

• Otita medie – infecție a urechii mijlocii care poate fi cauzată de pneumococ, în special la copii;
• Sinuzita – este o infecție a sinusurilor provocată și de pneumococ, manifestându-se prin inflamația zonelor sinusale;
• Pneumonia – este una dintre cele mai comune infecții bacteriene provocate de Streptococcus pneumoniae, caracterizată prin inflamația parenchimului pulmonar;
• Meningita – infecție gravă a membranelor care acoperă creierul și măduva spinării;
• Sepsisul – este o infecție bacteriană generalizată la nivelul întregului organism, cu repercusiuni grave asupra vieții.

Ce factori de risc sunt implicați în apariția infecției cu pneumococ?

• Vârsta: persoanele vârstnice și copiii mai mici de 5 ani sunt mai susceptibili la infecții cu pneumococ;
• Sistemul imunitar slăbit, din cauza unei afecțiuni medicale sau a unui tratament, induce organismului o vulnerabilitate la infecțiile bacteriene;
• Fumatul poate crește riscul de infecții respiratorii, inclusiv infecții cu pneumococ;
• Afecțiunile cronice, cum ar fi diabetul sau boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), pot da un risc crescut de infecții cu Streptococcus pneumoniae.

Oamenii pot fi purtători asimptomatici de Streptococcus pneumoniae, care se află în flora normală a tractului respirator superior (nazofaringe). Purtătorii sunt persoane care au bacterii în organismul lor, dar nu prezintă simptome de boală. Aceștia pot răspândi bacteriile prin contactul cu alte persoane, contribuind la transmiterea bolii.

Care sunt simptomele frecvent întâlnite la pacienții cu pneumococ?

Simptomele infecției cu Streptococcus pneumoniae pot varia în funcție de tipul și severitatea bolii. Cu toate acestea, cele mai frecvent întâlnite sunt:

• febră;
• tuse;
• dificultăți de respirație;
• dureri de cap;
• dureri în piept;
• rigiditate la nivelul gâtului.

Ce complicații pot apărea în cazul unei infecții netratate?

Cele mai grave sindroame clinice ale bolii pneumococice sunt pneumonia, bacteriemia și meningita. Mai puțin grave, dar mai des întâlnite sunt: otita medie acută și sinuzita.

Pneumococul este una dintre cele mai comune cauze ale pneumoniei (inflamație a țesutului pulmonar). În cazurile severe, pneumonia poate duce la boli grave, cum ar fi insuficiență respiratorie și chiar la deces.

1. Pneumonia pneumococică

Este cea mai frecventă manifestare clinică a bolii pneumococice la adulți. Are o perioadă de incubație scurtă, de aproximativ 1 până la 3 zile.

Simptomele au un debut brusc, cu febră și frisoane, dureri toracice, tuse productivă, spută ruginie, dispnee, tahipnee sau tahicardie, hipoxie, stare de rău sau slăbiciune, greață, vărsături și dureri de cap.

Rata de mortalitate este de 5-7% și poate fi mult mai mare în rândul adulților în vârstă sau al persoanelor cu diferite comorbidități asociate.

Complicațiile pneumoniei pneumococice includ: empiemul (acumulare de puroi în cavitatea pleurală), pericardita (inflamația pericardului) și insuficiența respiratorie.

2. Bacteriemia

Bacteriemia fără un focar de infecție cunoscut este cea mai frecventă prezentare clinică invazivă a infecției pneumococice la copiii cu vârsta de 2 ani sau mai mici și se poate manifesta sub formă de febră ≥39°C.

Semnele clinice ale bacteriemiei cu focar depind de locul primar al infecției.

Mortalitatea în cazul bacteriemiei este de aproximativ 20%, dar poate fi de până la 60% în rândul pacienților vârstnici. Pacienții cu asplenie care dezvoltă bacteriemie pot prezenta o evoluție clinică fulminantă.

3. Meningita

Simptomele clinice, aspectul lichidului cefalorahidian (LCR) și complicațiile neurologice sunt similare cu alte forme de meningită bacteriană purulentă. Pacienții afectați pot manifesta: cefalee, letargie, vărsături, iritabilitate, febră, rigiditate nucală (a mușchilor gâtului), leziuni ale nervilor cranieni sau convulsii, comă.

Pot apărea complicații sistemice, cum ar fi șocul septic, coagularea intravasculară diseminată sau insuficiența de organ. Mortalitatea în cazul meningitei pneumococice este de aproximativ 8% în rândul copiilor și de 22% la adulți.

Sechelele neurologice, cum ar fi dizabilitățile intelectuale și comportamentale, convulsiile, pierderea auzului și deficitele motorii, pot apărea în până la 50% dintre supraviețuitorii meningitei pneumococice.

4. Otita medie acută

Pneumococii sunt o cauză frecventă pentru otita medie acută. Manifestările clinice depind de vârsta pacientului și sunt prezente în special la copii, aceștia acuzând dureri de ureche. Acestea pot fi însoțite de febră, drenaj al urechii și pierderea auzului. Complicațiile otitei medii pneumococice pot include mastoidita și meningita.

5. Sinuzita

Sinuzita bacteriană acută este adesea declanșată de obstrucția orificiilor de către o infecție virală, poluanți sau alergeni din atmosferă, împreună cu acumularea de lichid în cavitățile sinusurilor paranazale. Sinuzita bacteriană, în comparație cu sinuzita virală, are o durată mai lungă a simptomelor (de exemplu, ≥10 zile) și manifestări clinice mai severe (de exemplu, febră ≥39°C, secreție purulentă, durere ≥3 zile). Sinuzita se poate răspândi rareori dincolo de sinusurile paranazale și cavitatea nazală în structurile proximale, cum ar fi sistemul nervos central, orbita sau țesuturile din jur.

Cum este diagnosticat un pacient cu Streptococcus pneumoniae?

Diagnosticul infecției cu pneumococ se bazează pe istoricul medical al pacientului, examinarea fizică și rezultatele testelor de laborator.

Analizele și investigațiile recomandate pot include:

• Cultură spută (cu antibiogramă după caz): pentru a identifica bacteriile și a determina sensibilitatea acestora la antibiotice.
• Cultură secreție nazală (cu antibiogramă după caz) – testare utilă personalului din laborator în alegerea mediilor de cultură folosite pentru diagnosticul clinic si suspiciunea asupra florei implicate în infectie. 
• Hemocultura: pentru a detecta bacteriile în sânge.
• Diagnostic molecular infecții respiratorii bacteriene – testare sindromică – pentru o identificare rapidă și precisă a agenților patogeni, având în vedere că semnele si simptomele infecțiilor bacteriene sunt de multe ori similare.
• Radiografie toracică pentru a evalua prezența pneumoniei sau a altor afecțiuni pulmonare.
• Puncția lombară pentru a analiza lichidul cefalorahidian în vederea diagnosticului de meningită.

Ce tratament este recomandat în combaterea infecției cu pneumococ?

Infecția cu Streptococcus pneumoniae este tratată de medici specialiști în Boli Infecțioase sau Pneumologie. Aceștia pot prescrie antibiotice pentru a trata infecția cât mai curând posibil în vederea prevenirii apariției acestor complicații grave.

De asemenea, vaccinarea poate ajuta la prevenirea infecției cu pneumococ și a complicațiilor asociate. Conform Calendarului național de vaccinare, vaccinul pneumococic conjugat este obligatoriu în 2 doze pentru copii: la vârsta de 2 luni, urmat de rapel la 11 luni.

În concluzie, infecția cu Streptococcus pneumoniae reprezintă o amenințare serioasă pentru sănătatea publică, putând cauza o varietate de infecții periculoase. Înțelegerea factorilor de risc, simptomelor, metodelor de diagnostic și tratamentului este crucială pentru gestionarea eficientă a acestei infecții bacteriene.

Referințe:

1. https://www.cdc.gov/pneumococcal/clinicians/streptococcus-pneumoniae.html
2. https://www.cdc.gov/pneumococcal/clinicians/transmission.html
3. https://www.cdc.gov/pneumococcal/clinicians/clinical-features.html
4. https://www.cdc.gov/pneumococcal/about/symptoms.html
5. https://www.who.int/publications/i/item/pneumococcal-vaccines-who-position-paper-2019