Acizi grași omega 3 și omega 6

Informații generale și recomandări Acizi grași omega 3 și omega 6

Acizii grași omega-3 fac parte din familia acizilor grași polinesaturați cu lanț lung de atomi de carbon și  sunt reprezentați de acidul alfa linoleic (ALA), acidul eicosapentanoic (EPA) și acidul docohexanoic (DHA). Acidul alfa linoleic este considerat esențial deoarece nu poate fi sintetizat de către organism, principala sursă de obținere fiind alimentele. ALA poate fi convertit în organism în EPA și DHA dar cantitățile nu sunt semnificative (mai puțin de 5%).

Peștele gras (hering, somon, macrou, ton) și uleiul de pește sunt principalele surse directe de acizi grași omega-3, mai ales de EPA și DHA. Uleiul de pește brut conține 18 % EPA și 12 % DHA, dar prin prelucrări speciale poate fi concentrat, obținându-se un ulei cu 33 % EPA și 22 % DHA.

ALA se găseșe în concentrații mari în semințele de in, rapiță, nuci și boabe de soia. În general, plantele conțin ALA și nu EPA sau DHA ca atare. O altă sursă importantă de acizi grași omega-3 o constituie în prezent și algele marine (microalgele Crypthecodinium cohnii și Schizochytrium).

Acizii grași omega-3 sunt recunoscuți în primul rând prin efectul lor benefic asupra afecțiunilor cardiovasculare: reduc nivelul trigliceridelor (mecanisme propuse: scăderea sintezei hepatice a particulelor VLDL, creșterea activității lipoprotein lipazei), scad inflamația și agregarea plachetară, stabilizează probabil placa de aterom, previn aritmiile și prin urmare pot contribui la scăderea riscului de apariție a evenimentelor coronariene^1;3. Specialiștii susțin că o creștere cu doar 1% a cantității de omega-3 în alimentație reduce cu 40% riscurile de infarct. Conform recomandărilor AHA (American Heart Association) persoanele diagnosticate cu boală coronariană trebuie să primească zilnic 1 g EPA/DHA.

Ample cercetări sugerează însă faptul că omega-3 dețin un rol important și în alte domenii ale patologiei, cum ar fi reducerea riscului de dezvoltare a anumitor tipuri de tumori maligne, tulburări neurologice sau complicații legate de diabetul zaharat și sindromul metabolic. De asemenea anumite studii au constatat asocierea acestora cu evoluția favorabilă a sarcinii, integritatea sistemului osos la vârstnici, acuitate vizuală bună și dezvoltare cognitivă adecvată în perioada infantilă¹.

Potrivit studiilor, consumul unei porții de pește gras (bogat în omega-3), cel puțin o dată pe săptămână, reduce riscul apariției maladiei Alzheimer. Simptomele deficitului de acizi grași omega-3 includ: oboseală extremă, afectări ale memoriei, piele uscată, modificări ale dispoziției până la depresie și tulburări cardiovasculare^1;3;7.

Omega-6 reprezintă o altă clasă de acizi grași polinesaturați care cuprinde acidul acidul linoleic (LA), acidul gamma-linoleic (GLA) și acidul arahidonic (ARA). LA reprezintă principalul omega-6 din alimente, uleiul de porumb și floarea soarelui având conținutul cel mai ridicat; este considerat tot un acid gras esențial deoarece nu poate fi sintetizat în organism. Cu excepția laptelui uman, majoritatea alimentelor conțin foarte puțin GLA activ. ARA este prezent în carne și ouă. În corpul uman, acizii grași omega-6, în mod special acidul linoleic, sunt transformați în acid arahidonic, care este încorporat în membranele celulare.

Au existat mai multe dezbateri în rândul specialiștilor în nutriție cu privire la efectele dăunătoare ale acizilor grași omega-6, pornind de la ipoteza că aceștia ar promova inflamația (prin faptul că acidul arahidonic este implicat în stadiile precoce ale inflamației) și implicit ar crește riscul cardiovascular. Totuși acidul linoleic generează și molecule antiinflamatorii. Astfel, la nivelul endoteliului vascular, acizii grași omega-6 au proprietăți antiinflamatorii, suprimând producția de molecule de adeziune, chemokine și interleukine, care sunt mediatorii cheie ai procesului de ateroscleroză⁶.

Pentru administrarea corectă de suplimente nutriționale este important să se cunoască căile metabolice de transformare a acizilor grași esențiali în forme bioactive (vezi figura). Există 2 enzime – delta-6 desaturaza și delta-5-desaturaza – implicate în cascada acestor reacții metabolice, ale cărora deficite au fost înregistrate în anumite condiții.

Pentru asigurarea unei activități optime, delta-6 desaturaza are nevoie de cantități suficiente de cofactori (vitamine și minerale): acid nicotinic (vitamină PP), vitamină B6, vitamină C, magneziu și zinc. Această enzimă poate fi inhibată de mai mulți factori, ce includ vârsta înaintată, stresul, alcoolul și dietele bogate în grăsimi saturate, hipercolesterolemia și nivelurile scăzute de magneziu.

Se consideră că până la 20% din persoane prezintă o activitate perturbată a delta-6 desaturazei, iar activitatea acesteia scade dramatic cu vârsta. La acești subiecți terapia adecvată este administrarea de uleiuri pre-formate, care scurtcircuitează enzima (spre exemplu ulei de primulă – Evening Primrose). Zincul este de asemenea critic pentru funcționarea enzimei delta-5 desaturaza^2;7.

Fig. 8.8.1 Căile de metabolizare ale acizilor graşi polinesaturaţi omega-3 şi omega-6

Acest test evaluează aportul nutrițional și absorbția intestinală de acizi grași esențiali. Deficitul de acizi grași esențiali este rezultatul unei alimentații dezechilibrate sau al unui sindrom de malabsorbție intestinală a lipidelor. Acidul eicosapentanoic și acidul docosahexanoic sunt utilizați pentru a evalua un posibil efect protector față de bolile cardiovasculare^2,3,5,6.

Pregătire pacient

à jeun (pe nemâncate) de 12-14 ore; se va evita consumul de alcool cu cel puțin 1 zi înaintea recoltării⁴.

Specimen recoltat – sânge venos⁴.

Recipient de recoltare – vacutainer fără anticoagulant cu/fără gel separator⁴.

Prelucrare necesară după recoltare – se separă serul prin centrifugare și se congelează imediat; probele recoltate în afara laboratorului vor fi transportate în recipientul destinat probelor congelate⁴.

Volum probă – minim 2 mL ser⁴.

Stabilitate probă -serul separat este stabil timp îndelungat la -18°C⁴.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat sau care nu a ajuns congelat la laborator⁴.

Metodă – cromatografie de gaze cuplată cu spectrometrie de masă (GC/MS)⁴.

Valori de referință Acizi grași omega 3 și omega 6

Interpretarea rezultatelor Acizi grași omega 3 și omega 6

Afecțiunile în care sunt implicate cele două tipuri de acizi grași esențiali nu derivă din faptul că unul are efecte pozitive și altul negative, ci din dezechilibrul raportului dintre concentrațiile lor.

Dieta occidentală este deficitară în omega-3 și conține în exces omega-6, astfel încât se ajunge la un raport omega-6/omega-3 de 15/1 -16.7/1 (se consideră că omenirea a evoluat inițial pe baza unei diete în care raportul era de aproximativ 1).

Valorile crescute ale raportului omega-6/omega-3 facilitează dezvoltarea multor afecțiuni, cum ar fi bolile cardiovasculare, cancerul, bolile inflamatorii și autoimune, în timp ce concentrațiile crescute de omega-3 exercită efecte protectoare. În profilaxia secundară a bolilor cardiovasculare, s-a constatat că un raport de 4/1 reduce cu 70% rata mortalității totale.

Un raport de 2.5/1 reduce proliferarea celulară la pacienții cu tumori colorectale, în timp ce un raport de 4/1, cu aceeași cantitate de omega-3, nu are nici un efect. La femeile cu neoplasm mamar un raport scăzut se asociază cu un risc mai mic de evoluție nefavorabilă.

Un raport de 2-3/1 suprimă inflamația în cazul poliartritei reumatoide; un raport de 5/1 are un efect benefic asupra pacienților astmatici, în timp ce un raport de 10/1 are consecințe negative. Aceste studii indică faptul că valoarea optimă a raportului depinde de afecțiunea subiacentă⁸.

Dezechilibrele raportului de acizi grași sunt frecvent observate la pacienții cu afecțiuni  inflamatorii cronice (artrita, ateroscleroza, eczeme, alergii, colon iritabil, bolile autoimune), tulburări de comportament și boli neuropsihice (demența senilă, ADHD: deficitul de atenție cauzat de hiperactivitate, tendințele agresive și anti-sociale, depresie, parestezii), la femeile însărcinate și la cele care alăptează. Atât tabloul clinic cât și cel de laborator se îmbunătățesc aproape întotdeauna după administrarea judicioasă de suplimente cu acizi grași esențiali^2,3.

Bibliografie