Bronșiolita – cauze, simptome, diagnostic și tratament recomandat

Cuprins:

• Care sunt cauzele bronșiolitei?
• Este bronșiolita contagioasă?
• Bronșiolita la copii – simptome
• Bronșita vs. Bronșiolita. Tipuri de bronșiolită.
• Bronșiolita la copii – diagnosticarea rapidă
• Cum afectează bronșiolita respirația pulmonară?
• Bronșiolita și internarea în spital
• Tratament – bronșiolită
• Complicațiile bronșiolitei: când trebuie să mergi la medic?
• Cum se poate preveni bronșiolita la bebeluși?
• Există un vaccin împotriva bronșiolitei?

Care sunt cauzele bronșiolitei?

Această afecțiune apare în epidemii, mai ales în sezonul rece și este cauzată de diverse virusuri, virusul sincițial respirator (VSR) fiind cel mai frecvent agent patogen implicat în infecție. Cu o incidență mai mică, pot fi implicate și: virusul paragripal tip 3, virusurile gripale de tip A și B, paragripal 1 și 2 și adenovirusurile. Foarte rar, etiologia este dată de virusul rujeolic, entero-și rhinovirusuri sau Mycoplasma pneumoniae.

Virusul sincițial respirator își face simțită prezența în fiecare sezon de iarnă, iar infecția anterioară nu oferă imunitate de lungă durată, ceea ce înseamnă că riscul de reinfectare rămâne prezent.

Este bronșiolita contagioasă?

Deși bronșiolita în sine nu este o boală contagioasă, virusurile care cauzează bronșiolita se răspândesc ușor prin intermediul picăturilor din aer atunci când o persoană bolnavă tușește, strănută sau vorbește. Așadar, protejarea în fața acesteia presupune adoptarea măsurilor de igienă și protecție obișnuite în cazul oricărui virus respirator.

Bronșiolita la copii – simptome

Afecțiunea începe cu simptome asemănătoare unei răceli obișnuite, apoi progresează cu tuse, respirație șuierătoare (wheezing) și uneori dificultăți de respirație. Simptomele bronșiolitei pot dura de la câteva zile, până la săptămâni și pot include:

• Nas înfundat
• Rinoree
• Tuse
• Febră (temperatură mai mare de 38 grade Celsius)
• Respirație rapidă și îngreunată
• Respirație șuierătoare – wheezing
• Iritabilitate sau agitație
• Lipsa poftei de mâncare

Probabilitatea ca un copil să dezvolte acest tip de infecție crește dacă acesta a fost alăptat mai puțin de 2 luni sau deloc, dacă a fost expus la fum de țigară, dacă are frați sau surori mai mari, care merg în colectivitate.

Condițiile medicale care cresc probabilitatea unui copil de a dezvolta infecții pulmonare de tipul bronșiolitei sunt: boală cardiacă congenitală, nașterea prematură (înainte de săptămâna 37 de sarcină), boală pulmonară cronică declanșată de prematuritate (atunci când imaturitatea plămânilor se asociază cu tulburări respiratorii pe termen lung)³.

Bronșita vs. Bronșiolita. Tipuri de bronșiolită.

Care este diferența dintre bronșită și bronșiolită⁴? 

Bronșita este o boală caracterizată prin inflamarea căilor respiratorii extrapulmonare (trahee și partea superioară a bronhiilor), ce poate afecta persoanele de orice vârstă, dar cel mai frecvent poate fi întâlnită la copii.

Bronșiolita, în schimb, afectează în general copiii cu vârste mai mici de 2 ani și se manifestă prin iritarea și îngustarea bronhiolelor – cele mai mici căi aeriene de la nivelul aparatului respirator, denumite căi respiratorii inferioare.

 Tipuri de bronșiolită⁵:

• Bronșiolita virală (bronșiolita acută) apare la sugari și copii mici. Majoritatea cazurilor de bronșiolită virală sunt cauzate de virusul respirator sincițial (VSR). Focarele virale apar în fiecare sezon rece.
• Bronșiolita obliterantă este o afecțiune pulmonară rară și periculoasă, întâlnită la adulți. Se caracterizează prin apariția unor polipi la nivelul căilor respiratorii, cu blocarea acestora. Apar modificări la nivelul întregului perete bronșiolar. Acesta devine îngroșat prin apariția unui infiltrat inflamator, a edemului și a fibrozei. Formațiunile polipoide intraluminale caracteristice se formează prin organizarea fibrotică a exsudatului inflamator de la nivelul bronșiolelor.

Această patologie sechelară poate apărea și secundar altor afecțiuni bronhopulmonare, precum bronșiectazia sau fibroza chistică. Inhalarea de substanțe toxice precum oxizi de azot, diacetil, reprezintă o cauză de apariție a bronșiolitei obliterante prin producere inițială a unei bronșiolite de etiologie chimică. Pacienții care au fost supuși unui transplant pot dezvolta această patologie în perioada imediat următoare procedurii, fiind predispuși la aceasta, din cauza unei imunități scăzute.

Bronșiolita la copii – diagnosticarea rapidă

Diagnosticul de bronșiolită la copii se stabilește în context clinic și se confirmă prin prezența simptomelor: secreții nazale, tuse, febră marcantă, respirație zgomotoasă, vărsături. Copilul poate prezenta semne de deshidratare – fontanelă moale (la bebeluși), gura și pielea uscate, somnolenţă, oligurie (urinare redusă) sau chiar anurie (absența urinării).

În situația în care copilul nu poate fi hrănit corespunzător, este deshidratat sau se constată dificultăți respiratorii, se recomandă spitalizarea acestuia.

De obicei, nu sunt necesare teste suplimentare pentru diagnosticarea cazurilor de bronșiolită, însă acestea se pot solicita pentru diagnosticul diferențial cu alte afecțiuni care au o simptomatologie asemănătoare bronșiolitei, cum ar fi fibroza chistică și astmul.

 Virus sincițial respirator (VSR) – antigen – recoltarea se face din exsudat nazo-faringian pentru detectarea prezenței virusului sincițial respirator în secrețiile nazale, în vederea diagnosticării infecției. Recoltarea pentru testarea antigenului necesită o atenție deosebită la copiii mici (vârsta sub 2 ani).

Virus sincițial respirator (VSR) IgG, IgA – prezența anticorpilor anti VSR IgA indică existența unei infecții active, fie că este vorba de o infecție primară, cronică sau de o reinfecție. Prezența anticorpilor anti VSR IgG la sugari presupune existența unei infecții cu VSR anterioare sau imunizarea transplacentară a unui nou-născut. La adulți, un rezultat pozitiv confirmă trecerea printr-o infecție cu VSR.

Virus sincițial respirator (VSR) ARN este un test PCR care confirmă infecția, putând fi efectuat din diverse produse biologice, cum ar fi: secreție faringiană, secreții recoltate prin spălătură bronșică sau aspirat traheal, secreții recoltate prin aspirație nazofaringiană.

Rezultatul hemogramei este corelat cu concluziile evidențiate la examenul radiologic pulmonar și cu prezența virusului respirator sincițial, pentru a diferenția afecțiunile pulmonare similare.

Testul Cultură secreție nazală (cu antibiogramă după caz) este indicat pentru depistarea portajului de germeni patogeni în căile respiratorii superioare – depistare solicitată și indicată în scopuri epidemiologice.

Astfel, câteva studii clinice au centralizat datele medicale ale 120 de sugari VRS-pozitivi cu imaginea radiologică specifică unor afecțiuni pulmonare diferite (adică, pneumonie lobară vs. bronhopneumonie vs. bronșiolită) și cu numărul de leucocite din sânge rezultat în urma efectuării hemogramei. Autorii studiilor au descoperit că un număr al leucocitelor >15 000/µL și un număr de neutrofile >10 000/µL sunt mai frecvent asociate cazurilor de pneumonie lobară sau bronhopneumonie, decât celor de bronșiolită. Cele 3 categorii de boli au fost definite radiologic⁶.

Cum afectează bronșiolita respirația pulmonară?

Bronșiolita acută apare atunci când celulele care căptușesc bronhiolele sunt infectate, provocând inflamație și îngustarea căilor respiratorii. Acest proces limitează fluxul de aer și poate cauza respirație șuierătoare și dificultăți de respirație. Pe măsură ce sistemul imunitar combate infecția, căile respiratorii se vindecă și funcția respiratorie revine la normal.

Bronșiolita și internarea în spital

Majoritatea copiilor sunt tratați în ambulatoriu (în confortul propriei case), dar există și un mic procent care necesită spitalizare – 3% dintre copii sunt internați cu această boală în primul an de viață².

Internarea în spital este necesară în cazul bronșitei acute la bebelușii foarte mici sau care au alte afecțiuni asociate care le pot pune viața în pericol.

Tratament – bronșiolită

Nu există un tratament specific pentru bronșiolita virală, conduita terapeutică urmărind ameliorarea simptomelor și creșterea gradului de confort al copilului. Astfel, se pot administra:

• antitermice pentru scăderea febrei;
• antiinflamatoare pentru reducerea inflamației pulmonare;
• bronhodilatatoare dacă este prezentă obstrucția căilor respiratorii;
• expectorante pentru eliminarea secrețiilor.

Menținerea copilului în poziție verticală ușurează respirația.

Se recomandă hidratarea și evitarea contactelor în colectivitate, cu scopul reducerii răspândirii virusului.

Complicațiile bronșiolitei: când trebuie să mergi la medic?

Deși cele mai multe cazuri de bronșiolită nu sunt grave, este important să urmărești orice modificare în starea de sănătate a copilului și să mergi de urgență la spital dacă apar situații precum:

• copilul are mari dificultăți de respirație – zgomote neobișnuite sau adâncirea abdomenului sub coaste în timpul inspirului;
• pauze în respirație;
• pielea, limba sau buzele copilului se învinețesc;
• copilul nu reușește să se trezească sau să rămână treaz.

Pe lângă toate acestea, ai încredere în instinctul tău! Ca părinte, o să îți dai seama dacă ceva nu e în regulă cu copilul tău. Mergi la medic!

Dacă copilul manifestă accese repetate de bronșiolită, riscul de a dezvolta astm pulmonar, în viitor, poate fi crescut⁷.

Cum se poate preveni bronșiolita la bebeluși?

Prevenirea infectării cu virusurile respiratorii, în general, și cu virusul sincițial respirator în mod particular, poate ajuta în prevenirea bronșiolitei la bebeluși și nu numai.

• Limitează contactul cu persoanele care prezintă semne de infecții respiratorii
• Spală des mâinile copilului și ale tale
• Spală sau șterge în mod regulat jucăriile și suprafețele
• Evită folosirea la comun a tacâmurilor și a paharelor
• Evită expunerea copilului la fumul de țigară – copiii care respiră fum de țigară au un risc mai mare de a face bronșiolită

Există un vaccin împotriva bronșiolitei?

Bronșiolita este o boală cauzată de mai mulți agenți patogeni, iar pentru o parte dintre aceștia sunt disponibile mai multe vaccinuri care au un rol important în prevenția acestei afecțiuni:

• Vaccin împotriva virusului sincițial respirator (VSR) – La finalul anului 2023, Comisia Europeană a autorizat introducerea pe piață a primului vaccin împotriva VSR, iar acesta este disponibil și în România pentru administrare astfel:
  • Vaccinarea în sarcină, în al treilea trimestru, între săptămânile 24 și 36 cu scopul reducerii riscului de infecții severe cu VSR la nou-născut în primele 6 luni de viață.
  • Imunizarea pasivă a sugarilor prin administrare profilactică de anticorpi monoclonali (mAb) după naștere sau înainte de primul sezon de VSR. Se administrează ca o singură injecție și este recomandat sugarilor dacă mama nu s-a vaccinat anti-VSR în timpul sarcinii.
  • Vaccinarea directă a sugarilor în primul an de viață.
  • Vaccinarea persoanelor cu vârsta de 60 de ani și peste, pentru prevenirea infecțiilor de tract respirator inferior cauzate de VSR.
• Vaccin antigripal – Se recomandă vaccinarea anuală împotriva virusului gripal, tuturor persoanelor, după vârsta de 6 luni.
• Vaccin împotriva Covid-19 – Recomandat tuturor persoanelor, după vârsta de 6 luni, inclusiv gravidelor.

Referințe:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/bronchiolitis/symptoms-causes/syc-20351565
2. https://jamanetwork.com/journals/jamapediatrics/fullarticle/485626
3. https://www.nhs.uk/conditions/bronchiolitis/causes/
4. https://jamanetwork.com/journals/jamapediatrics/fullarticle/485626
5. https://www.nhs.uk/conditions/bronchiolitis/
6. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/8272-bronchiolitis
7. https://www.medicoverhospitals.in/articles/bronchiolitis-symptoms
8. https://sogr.ro/wp-content/uploads/2024/02/Vaccinare-gravida-antisincitial.pdf